Daca ma intrebi, crezi
in Dumnezeu?
Eu va spun, 'Inca nu'
Am numarat miracolul perfect
Din cap pana in picioare
Pe un nou nascut
Si beat de dragoste
în ochii tai nergii
Pentru proprii-mi ochi
plansi
Si totusi l-am vazut pe
acest bebelus sugand de la
sânii mamei sale,
Si a vazut mai mult o mie de
umbre în fum
În timp ce au cântat coruri
Si florile au crescut.

Si daca ma întrebi,
mai crezi în Dumnezeu?
Iarta-ma daca intreb,
“Oare Dumnezeu crede in mine?" -citat film-

"Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; "

Maine, maine in rasarit soarele imi va surade
Caci maine nu voi mai plange
Dupa dor si oameni,
Dupa vorbe si fapte.

Maine nu voi mai visa la luna si stele,
Maine le voi simti in trupul cald cu oase grele.
Maine imi voi dezmierda pielea cu mainile sale reci
Imi voi pierde parul in degete
Vorbele vor tace, buzele vor gusta carne.

Maine, maine spre apus voi plange dupa tristeti si regrete
Caci ele imi pun inima in negura
Imi fac viata cu adevar,
Ele imi fac mintea sa geama dupa dorinte si putere.
Ele…
Imi sunt desavarsirea
Sa inteleg ce vreau ce pot ce fac ce sunt.
Uratul
Micul stricat ce-l alunga toti
Uratul
Pacatul ce il blesteama toti
Uratul
Cel ce distruge tot
imi este tortura pentru frumos
pentru fapte si vorbe
pentru oameni si dor
caci nu voi mai plange
cand maine soarele imi va surade .

Să plângă sorţii de milă la căpătâiul patului meu
Când eu am să plec
Ce sunete! Ce voci! Ce strigăte are să fie!
camera va fi plină de vuiete şi şoapte
Ce om! Ce viata! Ce s-a pierdut acum!
pentru fata cu păr alb şi buze negre.

Să rămână totul cum a fost pus,
Când eu am să mor!
nimic nu va fi schimbat
La fel! Vor fi aceeasi mereu!
căci părinţii mei doar ei se făceau cu mine
iar drumurile mele jumătate parcurse
Rămâne-ţi cu bine!

vor începe singure a-şi face bănci
pentru părinţii mei ce vor dori acum să mă posede.

Eu, fata cu păr alb şi buze negre,
am rămas aceaşi nălucă pentru părinţii mei.
Dar, eu, fata cu păr negru şi buze albe,
am plecat spre băncile altor drumuri ale celor
ce minţi nebune au avut şi au lăsat şi ei un pat de plâns.